Ai foarte mare dreptate: mi-a luat 10 minute minim, sa-mi aduc aminte de prima… cu clasa.

Umm… da! a fost pe-a V-a si-a fost cat pe ce sa raman acasa pentru ca eram pedepsit, dar tata m-a trezit la 5 dimineata m-a imbracat bine, mi-a pus-o pe mama de mana si ma dus la gara.

Ti minte vagoanele alea necompartimentate vechi? Cred ca inca se mai gasesc cateva in unele parti ale tarii. Era plin de copiii zapaciti, fericiti ca au scapat de parinti si total ignoranti fata de profesori. Era un frig si eu eram imbracat cu un pulover de lana pe care n-am vrut sub nici o forma sa-l iau de-acasa de frica sa nu rada colegii de mine, ca pana la urma sa fiu mandru ca am cel mai calduros pulover. Cu toate ca era frig in Sinaia cand am ajuns era o vreme superba. Un soare de vara dar cu teperaturile specifice de ianuarie. Am fost pana la Pelisor; pelesul era inchis pentru renovari si nici n-am mai apucat vre-odata sa-l vad.

Apoi am fost sa mancam la o cabana care, habar n-am cum se numeste si sincer la ora asta nici nu ma trage inima sa aflu. n-am apucat sa terminam de mancat bine ca a trebuit sa fugim la gara sa prindem personalul de seara, pentru a avea surpriza de a avea intarziere 4 ore la sosirea in Bucuresti. Nu stiu cat a durat drumul dar tin minte ca imi facusem un joc din a le intreba pe fetele de la mine din clasa un cuvant (orice cuvant) si de a scrie cate o poezie pentru fiecare dintre ele.

Predau stafeta 

Ipocritul Nr. 1

Ne place sa ne construim o imagine care nu ne apartine. Mai grav e ca de multe ori se intampla sa credem ca noi chiar suntem acea imagine creata.

Cineva spunea odata inainte sa moara: “Toti purtam o masca si cel mai interesant ar fi daca am putea macar o zi sa o dam toti jos…”

O sa-mi spui ca nu este adevarat si ca tu esti unul din infinitele exemple. Nu fi ipocrit! Ce-ar fi ca atunci cand ai vrea sa strigi… ai striga? Ce-ar fi daca atunci cand ai vrea sa dansezi… ai dansa? Ce-ar fi daca atunci cand ai vrea sa zambesti… ai zambi?

E foarte greu sa aratam ceea ce suntem si e si mai greu de prea multe ori sa spunem ceea ce simtim. Personal, cred ca barierele ni le-am creat din frica de a fi judecati lucru cepoate fi considerat atat negativ cat si pozitiv. Cea mai mare problema ramane insa nivelul mare de bariere create, care de prea multe ori nu lasa la vedere adevarata personalitate.

E ok sa pastram o parte din ele dar dar nu e deloc inregula sa ne ascundem in spatele unei masti prea diforme.

Un alt aspect al Ipocritului pe care vreau sa-l mentionez e a te lauda cu ceea ce nu esti. Cel mai simplu exemplu este la biserica din care facem parte. Fie ca esti catolic, ortodox, musulman sau mormon, nu te considera credincios atata timp cat viata ta se imparte in viata de la biserica si viata din-afara. Nu te obliga nimeni sa mergi la biserica. Nu te obliga nimeni sa faci parte din biserica din care faci parte. Pentru mine cel mai important e sa crezi sa il respecti pe Dumnezeu. nu vreau sa intru in detalii pentru ca nu e un post despre biserica.

Aceeasi regula se aplica de foarte multe ori si in vanzari; chiar daca nu iti place munca pe care o faci, atata timp cat iti place produsul pe care vrei sa il vinzi si chiar crezi ca este mai bun decat altele concurente, iti va fi mai usor sa-l vinzi. Nu fi un Ipocrit promovand un produs pe care nici nu l-ai incercat sau despre care nu sti absolut nimic.

Nu fi un angajat ipocrit. Nu te preface ca iti place ce faci pentru toti isi dau seama ca nu te incanta ideea de a scrie rapoarte sau a raspunde la telefon sau a da cu matura. Mai bine cautati altceva sau mai bine incearca sa cauti cateva lucruri pozitive in ceea ce faci, pentru ca avand acea atitudine nu vei fi niciodata promovat (decat daca esti un foarte bun ipocrit si-atunci nu vei avea prea multi prieteni).

Nu fi un sef ipocrit. Nu-mi convine sa vin la birou duminica si nu-mi convine sa lucrez peste program. Nu incerca sa-mi fi prieten. Bai bine agitate sa am salariul mai mare la sfarsitul lunii si atunci poate o sa fim prieteni. Mai bine scuteste-ma si pe mine de munca atunci cand am nevoi, asa cum si eu vin duminica la servici cand tu ai nevoie.

Nu fi un actor ipocrit. Nu accepta un rol doar pentru ca nu ai altul. Incearca sa faci din rolul tau cel mai frumos rol de pe scena si-atunci iti vei putea alege propriile roluri. Joaca-ti rolul tau cu cat mai multa pasiune.

Nu fi un functionar ipocrit. Nu-mi face nici mie nici o placere sa vin la tine sa-ti platesc taxele dar asta nu inseamna ca te poti purta cu mine ca si cu un jeg. Ce-ar fi sa vi odata la mine la birou si sa-ti spun ca sunt ocupat, vorbesc la telefon.

Nu fi un politist ipocrit. Nu da amenzi celor care nu le pot suporta doar de dragul de a amenda si nu trece cu vederea doar pentru ca e o tipa “buna” sau un mitocan cu legitimatie de senat daca a lovit pe cineva pe trecerea de pietoni.

Doar incearca, idiferent de lumea in care traiesti, sa nu fi un fals…

Indiferent de genul muzical preferat, exista piese care intotdeauna te vor face sa zambesti, iar pe mine astfel de muzica ma face sa-mi pierd mintile. Sa fiu un drogat care rade ca prostul uitand pentru o secunda de toate problemele pe care le am pe cap, si sa ma cred mai puternic decat oricine….

Sunt un visator si nu sunt putini cei care stiu chestia asta. Nu poti sa-mi faci nimic; indiferent de job-ul la cravata intotdeauna va exista momentul de nebunie in care cravata se desface brusc iar camasa este sfasiata de dorinta eliberarii. Intotdeauna vor fi momente in care voi fugi de unul singur la mare doar ca sa vad rasaritul chiar daca ma astepta 200KM inapoi la Bucuresti, pe care voi fi obligat sa-i parcurg cu 180km/h doar ca sa ajung la sedinta de servici.

Da-o incolo de amenda, doar de-aia trag: ca sa imi permit sa fac chestia asta… Nici varianta unui posibil accident nu ma poate linistii atata timp cat stiu ca pot sa circul cu 30 la ora si sa intre un dobitoc de “albanez” (AB) care si-a luat carnetul (numai el stie cum).

Lasati-ma sa uit ca ma doare! Lasati-ma sa uit de singuratatea aglomeratiei permanente! Lasati-ma sa iubesc ploaia ca si marea! Lasati-ma sa traiesc… (va “urla”)

Publiciteate pe tava...

M-am tot gandit sa impartasesc din experientele profesionale prin acest blog dar nu am stiut niciodata cu ce sa incep. Avand in vedere ca in zilele ce urmeaza voi parasi pentru un timp scumpa si draga noastra Romanie mi-a trecut prin cap sa prezint comparatia generala facuta de foarte multi colegi de breasla si chiar de mine, dintre ceea ce se intampla in publicitatea din Romania si ceea ce fac baietii destepti pe-afara.

Daca pentru multi romani publicitatea, aparent, nu inseamna nimic, ea ne afecteaza la fiecare pas.

Incepand de dimineata cand iti faci cafeaua si asculti reclamele de la radio sau privesti pauzele interminabile ale stirilor de dimineaza si continuand cu gramada de pliante din cutia postala, apoi cu lovitura de gratie din afara casei, cu panouri publicitare, afise si firmele tuturor magazinelor de pe strada, toate sunt doar o mica parte din ceea ce inseamna munca noastra,  a celor care avem grija ca tu sa cumperi exact ceea ce iti spunem noi.

Multe firme din tarisoara noastra inca nu inteleg rolul nostru iar rezultatul este lipsa de valoare pe care o avem in fata multora, indiferent de istoricul nostru in vanzari sau de faptul ca un simplu serviciu pe care-l putem oferi patronilor, le poate inzeci cifra de afaceri.

Povestea celor care au lucrat afara, in occident (in principiu, cam oriunde afara) si care se intorc in Romania, este foarte tragica. Mentalitatea patronilor “buni la toate” trebuie retusata. Pentru prea multi conceptul de “brand” nu este decat un simplu cuvant pe care uneori nici nu-l cunosc, iar socul descoperirii diferentei de mentalitati este mult prea mare pentru a crede ca toata “chestia” asta chiar se intampla.

Daca in alte zone ale Europei, primul lucru la care apeleaza o noua firma, sau o firma care-si lanseaza un nou produs, are ca unul din prioritati “imaginea”, in Romania, totul se reduce la a face o reclama “cat mai ieftina care sa aduca bani”. Nu ar fi vorba intotdeauna neaparat o problema de buget atata timp cat sti sa lasi o agentie de publicitate sa-si faca intr-adevar treaba. Dar in momentul in care consideri, conform mentalitatii romanesti, ca le sti pe toate, incep adevaratele probleme.

Asa cum firmele de constructii contruiesc, asa cum brutariile fac paine, asa cum termocentralele produc curent, asa cum fotografii fac poze, asa cum mecanicii repara, asa cum policlinicile particulare “reapara” oameni, asa agentiile de publicitate produc vanzari prin publicitate. Prea multi suntem in situatia de a ne dori din tot sufletul sa fim lasati sa ne facem treaba. Daca o firma occidentala angajeaza o agentie de publicitate pentru a se ocupa de imaginea ei de la cap la coada fara ai spune ce sa faca ci sfatuindu-se cel mult cu agentia, in Romania patronul beneficiar hotaraste ce trebuie sa faca o astfel de agentie, fara ca probabil, sa fi citit macar odata in viata o amarata de revista sau carte de domeniu.

Puteti spune ca patroni ca nu va permiteti a agentie buna careia sa-i acordati increderea necesara intr-o relatie dintre ag. publicitate si firma dvs. insa va pot contrazice. Exista destule (inca insuficiente) agentii care sunt bune in ceea ce fac, dar nu au puterea financiara de a avea pretentiile celor mari care isi permit sa refuze orice client, si sa isi faca treaba asa cum trebuie. O alta intrebare ar fi “De unde stiu ca agentia e intradebar buna?”. Prin oamenii pe care compania respectiva o are. Prin reputatia pe care si-a facut-o prin clientii deja satisfacuti sau nesatisfacuti.

Solutii exista dar pana cand patronii, directorasii si sefii din firmele romanesti nu vor intelege ca treaba unui grafician este de a concepe o sigla perfecta imaginii lor, sau ca un brand manager trebuie lasat in pace sa analizese toate chestiunile problemei pentru a crea un brand cu-adevarat puternic, nu se va intampla nimic bun, iar oamenii buni vor continua sa accepte faptul ca sunt doar niste angajati.

Din pacate stiu societati care ar avea intr-adevar ce sa vanda sau sa produca dar din cauza marketingului defectuos, tipic romanesc, raman acolo unde sunt sau le trebuie mult prea mult timp sa se dezvolte.

Haideti sa invatam ca un televizor il repara un electronist si nu un macelar; ca graul este cultivat de tarani si nu depilotii de avioane; ca pe munte se merge in bocanci nu in tocuri…

Nu stiu de ce, dar ma simt obligat sa o completez pe Florina desi nu e imperios necesar. Pot sa spun ca da, ea are dreptate in foarte mare masura. Vorbind de iubire ca un “sentiment atat de abstract si atat de practic in acelasi timp”, sustin ca fiecare il traieste in felul lui indiferent de “interes”. Personal pot sa spun ca in relatia in care sunt angajat, este conform spuselor Florinei, adica iubesc pentru că “imi completeaza viața pe un plan sau altul”. Completarea de-aici vine: faptul ca iubirea mea, cat si a ei, este motivata in primul rand de cate un interes personal de fiecare parte, nu inseamna ca ne transforma in niste falsuri.

Traim aceasta iubire cu responsabilitate, si maturitate, ceea ce o face atat de reala incat de prea multe ori confundam interesul cu “adevarata” iubire ceea ce nu inseamna neaparat ca este gresit.

Consider ca exista doua tipuri de iubire si pot spune ca le-am trait pe-amandoua: cea pe care o viseaza toti, cea adolescentina, in care nimic din ceea ce este in jur nu mai este important atata timp cat nu este implicat/a el/ea, si cea de care a vorbit in mare masura Florina, adica cea de interes. Le consider egale pe-amandoua, atata timp cat este intradevar vorba de iubire. Nu are importanta care e motivul sau interesul iubirii atata timp cat sti ca indiferent de ce se intampla, persoana  cu care o traiesti, va fi intotdeauna langa tine.

Stiu; suna ciudat sa crezi ca atunci cand iubesti pentru un anumit motiv, este vorba intr-adevar vorba de iubire. Si totutsi… de ce iubim pe cineva? Pentru ca e frumoasa, calda, romantica, sexy, perversa, bogata sau simpla. Oricum am pune problema, e vorba tot de motiv sau inters.

Trebuie totusi sa ne gandim: daca pentru motivele pe care le avem, suntem dispusi sa oferim intr-adevar totul, fara a cere mai mult decat ne poate oferii persoana de laga noi. Trebuie sa ne bucuram de fiecare zambet al lui/ei si nu al altor persoane care iti pot oferii “placerea” pentru o noapte pentru ca motivele iubirii noastre, le primim pentru tot restul vietii.

Nu sunt de-acord totusi cu una din frazele autoarei scrierii initiale, cum ca “Persoana de lângă noi nu e vinovată de faptul că nu mai reprezintă idealul nostru, la fel cum nici noi nu suntem vinovați dacă nivelul așteptărilor sale s-a schimbat.” E absurd! Atata timp cat tu nu esti sigur ca poti oferi ceea ce ai si ca nu te poti multumi cu ceea ce ti se da, tot restul vietii, RENUNTA. Nu spune vorbe mari precum, “o sa fiu langa tine tot restul vietii” sau ‘nu o sa te insel niciodata” doar pentru a pastra o persoana langa tine. Pentru ca tot ce vei primi in schimb, nu va fi decat ceea ce oferi. Intr-un fel sau altul vei trai toate minciunile pe care le-a oferit.

Sfatul meu, si cred ca si al Florinei, indiferent de motiv, de interes, de sentimente, atunci cand spui ca iubesti nu minti. E foarte usor sa facem rau, dar in acelasi timp e atat de bine sa ne bucuram de iubirea pe care o are celalalt de oferit…

Reguli de marketing

“Regulile de baza ale marketingului explicate amuzant de catre un profesor.”

Le mai gasisem pe undeva mai demult, dar uitasem de ele, ceea ce e pacat. Asa ca le adaug si eu aici (spun “si eu” pentru ca sunt preluate – in marketing nu se spune furate).

Chiar daca nu va vine sa credeti, regulile astea au un sambure de adevar in ele. Poate o sa ma apuc de dezbatut intr-un alt post.

1. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui:
“Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine”. Asta inseamna marketingul
direct

2. Esti la o petrecere impreuna cu niste prieteni si vezi o fata superba.
Unul dintre prietenii tai se duce la ea, arata spre tine si spune: “Tipul
ala este extrem de bogat. Casatoreste-te cu el”. – Asta inseamna publicitate

3. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii iei
numarul de telefon. A doua zi o suni si ii spui: “Buna. Sunt extrem de
bogat. Casatoreste-te cu mine” – Asta inseamna telemarketing

4. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te ridici, iti aranjezi
cravata, te duci spre ea, ii oferi de baut, ii deschizi usa (de la masina),
o ajuti sa urce, te oferi sa o duci pana acasa, dupa care spui: “Ca veni
vorba. Sunt bogat. Nu ai vrea sa te casatoresti cu mine?” – Asta inseamna
relatii publice

5. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Vine spre tine si iti spune:
“Stiu ca esti extrem de bogat! Am vreo sansa sa te casatoresti cu mine?” -
Asta inseamna recunoasterea brandului

6. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui:
“Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine”. Tipa iti da o palma cat de
tare poate. – Asta inseamna feedback-ul din partea clientilor

7. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui:
“Sunt extrem de bogat. Casatoreste-te cu mine”. Ea te ia de mana si te duce
sa te prezinte sotului sau. – Asta inseamna dezechilibru intre cerere si
oferta

8. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea dar inainte sa
poti spune ceva, vine un alt barbat si ii spune: “Sunt bogat. Ai vrea sa te
casatoresti cu mine?” iar ea pleaca impreuna cu el – Asta inseamna
competitia pe aceeasi piata

9. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si inainte sa-i
spui:”Sunt bogat. Casatoreste-te cu mine” vine sotia ta – Asta inseamna
restrictia de a intra pe piete noi.

Sa Nu Uiti sa Zambesti este cel mai important lucru in fiecare zi. Eu am cam uitat in ultimele 2 luni si nu vreau chestia asta. Astazi incerc sa o iau relativ de la capat. Astazi plec undeva la 700 de KM de casa pentru o luna de zile pentru a reinvata sa zambesc, sa simt parfumul “ei”, sa visez, sa traiesc. Vreau sa fiu un adevarat egoist pentru urmatoarea luna, si asa voi si face uitand de urat, de meschinism, de dobitocie si prostie.

Vreau sa vad in fiecare dimineatza, de azi incolo, o luna de zile, rasaritul soarelui avand zambetul pe buze si numai pentru mine. Sa simt in vant parfumul ei si sa o visez in fiecare noapte printre stele.

Culmea ca mai demult eu incheiam fiecare mesaj, conversatie, sms cu cele trei litere magice (cel putin pentru mine): N.U.Z. si am cam uitat sa o fac de ceva timp. Tata m-a invatat sa profit de ziua de azi si sa ma bucur de ea ca si cum maine nu ar mai fi. M-a invatat sa nu pastrez hainele bune in dulap pentru evenimente speciale pentru ca acele evenimente s-ar putea ca maine sa nu mai fie. Imi dau seama ca nici cand s-a dus pe cealalta lume nu am realizat ca asa e. Cu o seara inainte de a-si da duhul nu l-am trezit sa-l salut lasandu-l sa doarma cu ideea de a vorbi a doua zi cu el. A doua zi am intarziat cu telefonul trezindu-ma tarziu si printr-o situatie ciudata am crezut chiar ca era suparat pe mine si nu am indraznit sa-l sun sa-i spun “Salut Stefan!”. Pentru mine el din seara de 28 decembrie a dormit pentru totdeauna.

M-a invatat prost din moment ce am pierdut ce era mai frumos pentru mine pe lumea asta. Pur si simplu am fost un elev nesilitor uitand sa o fac fericita in fiecare zi pe fiinta pe care eu o iubeam cel mai mult. Nu am stiut sa fiu destul de egoist in asa fel incat sa o tratez asa cum se cuvine pentru a o avea langa mine. Sper ca intr-o zi sa ma poata ierta pentru ca fiecare zi, trece foarte greu stiind ca nu mai exista pentru mine. Vreau sa cred ca inca este a mea. Ca zambetul ei din fiecare dimineata o sa-l revad si toate rasariturile pe care o sa le vad de acum incolo ii vor fi dedicate pur si simplu pentru ca ii sunt dator vandut.

Si-a dat sufletul pentru a fi langa mine; s-a distrus fizic si psihic doar pentru ca ma iubea si pentru a fi langa mine atunci cand tata nu a mai fost. Timp de o saptamana a fost langa mine 24/24 de ore. O saptamana ea a apucat sa doarma adunat vre-o 10 ore pentru ca eu refuzam sa dorm, iar ea sa ma lase singur.

Avea cearcane pentru ca se trezea dimineatza inaintea mea ca sa-mi faca pachet pentru servici. (nici mama nu a facut chestia asta vre-odata). Odata a uitat sa-mi puna pachet si stia ca nici nu am bani la mine, si nu a mancat pana cand nu am ajuns eu acasa pentru ca nu putea inghiti stiind ca eu nu am ce sa mananc.

A facut tot ce e omeneste posibil pentru mine. A si gresit dar nu se poate compara cu toate zilele si noptile in care am zambit doar pentru ca ea exista.

M-am axat foarte mult pe a face foarte multe chestii frumoase si speciale pentru ea si am uitat de chestiile simple si cele mai importante. Am uitat sa Zambesc pentru ca ea exista si am uitat zilele in care priveam cu indignare orice fiinta de sex feminin care ar fi incercat sa se apropie de mine pentru ca stiam ca o am pe ea si pentru mine ea era cea mai perfecta. Nimeni nu se putea ridica la nivelul ei. Nu spun ca nu exista fiinta la fel de buna ca ea pe lumea asta , ci doar ca ea era cea mai buna pentru mine.

Nu mai vreau sa fac greseala asta! Vreau sa imi rascumpar toate greselile fata de ea.
Vreau sa zambesc asa ca am o luna sa o fac.
O sa fiu nou:D

O sa fiu N.U.Z.