Ticketless

Acum câteva zile eram în gară la Deva. M-am trântit pe marginea peronului privind trenurile trecând. Cu căștile în ureche, inspirat de o nouă muză am reușit să-mi alerg din nou gândurile departe. Priveam fiecare copil, fiecare bătrân urcând pe rând în trenurile care opreau, fiecare cu trenul lui și totuși eu tot pe același peron rămâneam așteptându-l pe-al meu.
Am realizat că această situație se transpune în tocmai vieților noastre. Nu mă feream să îi ajut pe cei ce aveau nevoie să-şi urce bagajele în trenurile lor chiar dacă al meu încă nu sosise. Am fost de mai multe ori în această situație, aceea de ai ajuta pe cei ce uitaseră că fiecare își are trenul (și nașul). Mi-a plăcut de fiecare dată să mă bucur de fericirea lor și m-am hrănit cu zâmbetul lor, la fiecare tren potrivit pentru ei.
Au fost destui și destule care au coborât din tren dezamăgiți că luaseră trenul greșit și care refuzau să încerce să mai zâmbească și să testeze treptele unui nou vagon. M-am bucurat atunci când am reușit să-i ridic de pe peronul rece și să-i ajut să cumpere biletul potrivit, dar parcă de fiecare dată am rămas cu un gust amar, al trenului meu care continua să-şi întârzie sosirea.
Am crezut și cred în continuare că trenurile noastre nu pot trece decât pe șinele din fața noastră și că nu ne trebuie decât curajul de a pași spre ele. Suna foarte frumos atunci când șopteam câte unei domnișoare aceste cuvinte și o vedeam urcându-şi bagajele zâmbind în trenul potrivit sau doar încercând unul nou.
Mă tot întrebam când voi avea curajul să fac și eu pasul ăsta din nou. Indiferent de direcție, sunt convins că avem fiecare locul lui cu număr par, întipărit vizibil pe un bilet de tren.
Am prieteni dragi care văd cu greu acest scenariu și mă doare când nu-i pot ajuta. Vreau să zâmbiți, să fiți oamenii frumoși pe care îi admir și iubesc eu.
Ca să nu mă puteți acuza de ipocrizie, eu mi-am luat deja alt bilet pentru un nou tren. Habar n-am încotro mă duce dar mă bucur de el cu fiecare zâmbet al ei. Și chiar dacă nu va fi trenul potrivit, eu voi continua să vă zâmbesc de pe un nou peron așteptând trenul visat. Aveți grijă de zâmbetele și sufletele voastre.
O noapte frumoasă.